În orașul Câmpina, jud. Prahova, există o clădire care nu seamănă cu nimic altceva în România. Un castel mic, alb, cu turnuri ascuțite, simboluri ezoterice săpate în piatră, statui de Crist și Hristos amestecate cu motive masonice și triunghiuri inițiatice. Castelul Iulia Hasdeu nu a fost construit ca reședință. A fost construit, conform mărturisirii proprii a constructorului său, după plan dictat de o moartă.
E povestea unui tată îndurerat, a unui geniu lingvistic, și a unei adolescente care a murit prea devreme — și pe care tatăl ei a încercat, cu fiecare instrument intelectual și spiritual cunoscut omului secolului XIX, să o aducă înapoi.
Iulia Hasdeu — geniul precoce
Iulia Hasdeu s-a născut la 14 noiembrie 1869, fiica filologului, istoricului și academicianului Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907) și a Iuliei Faliciu Hasdeu. A fost o copilă supradotată care a uimit Europa intelectuală a vremii:
- La 2 ani și 3 luni cunoștea alfabetul
- La 4 ani citea fluent în română și franceză
- La 5 ani studia germana și engleza
- La 11 ani a luat bacalaureatul la Paris (singura românancă din vremea ei)
- La 14 ani a fost admisă la Sorbona
- La 16 ani își pregătea teza de doctorat în filosofie despre „Teoria și sistemul filosofiei dramatice”
A scris poezie în franceză (volumul „Bourgeons d’avril” publicat postum), a tradus din latină și greacă, picta și cânta la pian. Camil Flammarion, marele astronom francez, o numea „spiritul cel mai înzestrat al noului secol”.
În 1888, când avea aproape 19 ani și pregătea teza, s-a îmbolnăvit brusc de tuberculoză. Boala a evoluat foarte rapid. Pe 29 septembrie 1888, Iulia a murit, înainte de a-și termina doctoratul. Avea 18 ani și 10 luni.
Durerea unui tată
Bogdan Petriceicu Hasdeu nu și-a revenit niciodată după moartea fiicei. Era un om de știință riguros — filolog, etimolog, autorul „Etymologicum Magnum Romaniae”, membru al Academiei Române, deputat și senator. Era și un raționalist. Și totuși, după moartea Iuliei, s-a întors complet către spiritism, una dintre cele mai mari mișcări intelectuale ale secolului XIX.
În acea epocă, spiritismul nu era considerat ridicol. Personalități ca Sir Arthur Conan Doyle (creatorul lui Sherlock Holmes), Camille Flammarion, fizicianul William Crookes (descoperitorul thaliumului), Cesare Lombroso (criminolog italian), Marie Curie însăși au participat la ședințe spiritiste. Mulți căutau în spiritism o punte între știință și suflet, în special după moartea persoanelor dragi.
Hasdeu a participat la sute de ședințe spiritiste, atât la București cât și în Franța. Conform mărturisirilor sale, în multe dintre ele a primit mesaje de la Iulia. Mesajele veneau prin diferite metode: scriere automată (un medium scria fără să-și controleze mâna), masă în mișcare, dictare prin alfabet pointer.
„Construiește-mi un templu”
Conform jurnalului lui Hasdeu, în 1893 — la 5 ani după moartea Iuliei — spiritul ei i-a dictat printr-un medium următoarele: „Tată, construiește-mi un templu. Acolo voi veni să te văd.”
Și nu doar mesajul — au urmat instrucțiuni detaliate de construcție: amplasament (Câmpina, unde Iulia își petrecuse copilăria), orientarea clădirii, simbolurile de săpat în piatră, materialele de folosit, chiar și poziția exactă a unor obiecte în interior.
Hasdeu a urmat instrucțiunile cu strictețe. A cumpărat terenul, a angajat arhitectul francez Léopold Bessière (care a respectat planul fără a-l înțelege complet) și au început lucrările în 1894. Castelul a fost finalizat în 1896.
Simbolurile pietrei
Cine vizitează castelul astăzi observă imediat că nu seamănă cu nicio altă clădire românească. Pe fațadă și pereți sunt săpate:
- Triunghiuri cu ochiul lui Dumnezeu (simbol masonic clasic)
- Cruci creștine ortodoxe și catolice
- Cifre cabalistice (mai ales 3, 7, 12)
- Statui de Hristos alături de alegorii filosofice
- Numele „Iulia” săpat de multe ori în diverse alfabete (latin, grec, ebraic)
- Steluțe în 5 colțuri (pentagrame, simbol gnostic)
- Două Sfinxuri la intrare — referință egipteană inițiatică
Combinația este eclectică — masonică, creștină, ezoterică, antică toate la un loc. Hasdeu a explicat că simbolurile au fost dictate de Iulia ca „o sinteză spirituală universală”, depășind o singură tradiție.
Templul Iuliei — camera circulară
În interiorul castelului există Camera Templului — o încăpere octogonală mică, cu pereți acoperiți cu portrete ale Iuliei (sculptate de Hasdeu însuși și de artiști pe care i-a comandat). În centru, un pian și o masă rotundă cu scaune de jur-împrejur — masa la care se țineau ședințele spiritiste.
Aici, ani la rândul, Hasdeu a chemat-o pe Iulia. A invitat și alți participanți — printre care medici, profesori, oameni de știință care veneau să verifice ce se întâmplă. Mulți au plecat scuturați. Câțiva au descris cu mărturisiri scrise obiecte care se mișcau singure, lumini sferice care apăreau, o voce de tânără care răspundea în franceză și română.
„Am venit la Câmpina ca un sceptic. Am plecat clătinat. La ședința la care am asistat, nu am putut explica două fenomene: o lumânare care s-a stins fără pală de aer, și un pian care a redat brusc o frază muzicală — Chopin — fără ca nimeni să-l atingă. Hasdeu nu părea uimit. A spus simplu: ‚Iulia ne cunoaște gusturile.’” — mărturie publicată în „Universul” în 1899, atribuită unui medic bucureștean
Cum a primit comunitatea științifică
Reacțiile au fost violent împărțite:
- Comunitatea spiritistă europeană a privit Castelul Iulia Hasdeu ca pe un loc sfânt — Camille Flammarion l-a vizitat și a scris elogios despre el
- Academia Română și-a pierdut treptat respectul pentru Hasdeu — colegii săi îl considerau „distrus de durere” și „pierdut pentru știință”
- Biserica Ortodoxă a fost reticentă — spiritismul era oficial considerat practică interzisă; dar simbolurile creștine din decor au atenuat reproșurile
- Presa epocii a oscilat între admirație și ridiculizare
Hasdeu nu s-a apărat. A spus simplu, în mai multe rânduri: „Eu știu ce văd. Și nu mi-e frică să o spun.”
Hasdeu, ultimii ani și moartea
Hasdeu și-a petrecut ultimii ani aproape exclusiv în castel, la Câmpina. A continuat să țină ședințe, să scrie texte ezoterice, să corespondeze cu spiritiști din toată Europa. A murit pe 25 august 1907, la 69 de ani, în castelul pe care îl construise pentru Iulia. Cu ultima suflare, conform legendei, ar fi spus: „Iulia mă așteaptă.”
Soția lui, Iulia Faliciu, a murit câțiva ani mai târziu (1924) și a fost îngropată tot la Câmpina. Familia s-a stins fără descendenți — Iulia fusese singurul lor copil.
Mărturii moderne ale custozilor și vizitatorilor
Castelul a devenit muzeu în 1955, sub administrația statului, după ce comuniștii l-au confiscat. A fost restaurat parțial în anii 2000.
Custozii (oameni care lucrează aici de zeci de ani) raportează cu o consistență notabilă:
- Pașii ușori de fată tânără auziti la etaj, când e încuiat și nimeni nu poate fi acolo
- Pianul care emite uneori note singure noaptea (înregistrat de mai multe ori pe casetofoane lăsate intenționat)
- Mirosul brusc de violete (florile preferate ale Iuliei, conform jurnalului) în săli ventilate normal
- Senzația acută de „a fi observat” în Camera Templului, raportată de aproape toți vizitatorii sensibili
- Vise simbolice la cei care dorm în Câmpina după vizită — vise cu o fată tânără în rochie albă
Ce s-a întâmplat la spiritism
Spiritismul ca mișcare oficială a fost discreditat parțial în secolul XX prin descoperirea că mulți „medii” erau farsori. Dar mărturisirile lui Hasdeu nu pot fi încadrate ușor:
- Era un raționalist riguros, nu un naiv
- Nu a câștigat bani de pe urma spiritismului — și-a cheltuit averea pe castel
- Avea ce să piardă (reputația academică) și a pierdut
- Mărturiile sale sunt consistente pe parcursul a două decenii
Astăzi, parapsihologia (succesoarea ștința-laic a spiritismului) studiază fenomenele de tip „comunicare după moarte” prin metode controlate. Rezultatele sunt încă contestate.
Cum vizitezi
- Adresa: Strada B.P. Hasdeu nr. 199, Câmpina, Prahova
- Bilet: ~10 lei adulți
- Program: 10:00-17:00 marți-duminică, închis luni
- Tur ghidat: recomandat — explicațiile despre simboluri sunt complexe
- Camera Templului: accesibilă publicului, dar respectă-o — multă lume se reculege acolo
- Fotografierea cu flash: interzisă (afectează picturile)
- Cel mai bun moment: primăvara târziu, după-amiaza — castelul în lumina aurie, fără aglomerație
Mai mult decât o curiozitate
Castelul Iulia Hasdeu nu e bântuit în sensul horror al cuvântului. E ceva mai subtil și mai trist: e un monument fizic al unei dureri profunde și al unei iubiri care nu a acceptat moartea. Este un loc unde un tată genial a folosit toate uneltele intelectului său — filologie, masonerie, simbologie, arhitectură, spiritism — pentru a încerca să atingă, încă o dată, mâna fetei sale.
Indiferent dacă a reușit sau nu — și fiecare vizitator va trage propria concluzie — locul rămâne unul dintre cele mai sincere monumente ale iubirii părintești pe care omenirea le-a construit vreodată. Iulia Hasdeu a murit la 18 ani. Tatăl ei a construit un castel ca să o aducă înapoi. Castelul stă încă în picioare. Iar dacă, într-o cameră circulară, auzi o frază muzicală de Chopin care nu ar trebui să fie acolo — nu te grăbi să o pui pe seama imaginației.