Hotelul Bristol din Brăila face parte din aceeași arhitectură a orașului port de pe Dunăre — o clădire de epocă cu fatadă elegantă, construită la cumpăna dintre secole pentru a deservi negustorii și călătorii care animau portul activ al orașului. De-a lungul anilor, hotelul a găzduit destine de tot felul, dar unul a rămas mai persistent decât celelalte: o femeie care se pare că a ales să nu mai plece niciodată.
Personalul de la recepție și cameristele care lucrează la hotelul Bristol știu povestea — chiar dacă nu o spun tuturor clienților. Camera 312, de la etajul al treilea, are o reputație solidă: oaspeții raportează frecvent că aud pași în camera de alături (316) la ore târzii, deși camera este goală sau neocupată. Câteva persoane au raportat că au văzut o femeie în rochiță cu flori pe coridorul etajului trei, care a dispărut în dreptul camerei 316 fără să deschidă ușa.
O cercetătoare locală a investigat arhivele hotelului și a identificat că în camera 316, în vara lui 1938, a murit o femeie tânără — cauza înregistrată era „insuficiență cardiacă”, dar zvonul persistent din acea epocă vorbea despre o moarte voluntară legată de o relație nefericită. Femeia, identificată în arhive ca Sofia G., provenea dintr-o familie respectabilă din Galați și venise la Brăila pentru o „vizită de afaceri”.
Managerul actual al hotelului recunoaște că camera 316 este „mai greu de vândut” și că mai mulți oaspeți au cerut schimbarea camerei în mijlocul nopții fără o explicație satisfăcătoare. Doi oaspeți din nații diferite, fără nicio legătură între ei, au descris în scrisori separate adresate hotelului același tip de apariție: o femeie tânără cu păr întunecat care stă la fereastra coridorului și privește spre Dunăre. Imaginea este identică în ambele relatări, la un interval de trei ani.