Pe vârful dealului care domină orașul Deva, la 371 m altitudine, stau ruinele uneia dintre cele mai vechi cetăți din Transilvania. Cetatea Devei, atestată documentar în 1269 ca „castrum Deva”, a fost timp de 6 secole o fortăreață strategică care controla calea spre Munții Apuseni.
În 1849, în timpul Revoluției de la 1848, cetatea a explodat literalmente. Un singur foc de pușcă într-o pivniță cu pulbere a transformat fortăreața într-o ruină — și a lăsat în urmă povești pe care localnicii încă le spun.
O cetate construită pe rană
Locul a fost fortificat încă din epoca dacică (sec. I î.Hr.). Romanii au avut aici o garnizoană mică. Cetatea medievală, construită în jurul anului 1250 de regii Ungariei, a fost reconstruită și extinsă de-a lungul secolelor XIV-XVII. A rezistat asedii turcești, a fost reședință de comitat, închisoare politică, depozit militar.
În 1817, împăratul austriac Francisc I a vizitat cetatea — printre puținii capi de stat care au urcat aici. La momentul vizitei, cetatea era încă funcțională, cu garnizoană austriacă.
Catastrofa din 13 august 1849
În august 1849, după înfrângerea Revoluției Maghiare de către trupele austro-ruse, cetatea Devei era ocupată de trupe imperiale austriece. În subsolul unuia dintre turnuri se afla depozitul principal de pulbere al garnizoanei.
În data de 13 august 1849, dintr-un motiv neclar — o scânteie, o țigară, o ceartă — a izbucnit un incendiu lângă depozit. Câteva secunde mai târziu, peste 5 tone de pulbere au explodat. Detunătura s-a auzit până la 30 km depărtare. Turnul principal s-a dezintegrat. Au murit pe loc peste 50 de soldați. Cetatea a fost atât de grav avariată încât nu a mai fost niciodată reconstruită militar.
De atunci, cetatea a rămas în ruină — un memento al unei seri de august când 50 de oameni au murit într-un singur moment.
Legenda Anei zidite (varianta dacică)
În folclorul local circulă o variantă regională a faimoasei Legendă a Meșterului Manole. La construcția cetății medievale, meșterii — așa cum spune legenda — nu reușeau să termine zidul: ceea ce ridicau ziua se prăbușea noaptea.
Conform tradiției, meșterul cel mai bun (numele variază: Clement, în unele versiuni) și-a făcut un legământ cu tovarășii săi: prima soție care va veni a doua zi cu mâncare pentru meșteri va fi zidită de vie în temelie, ca jertfă pentru ca lucrarea să țină.
A doua zi, soția lui Clement, Ana, a sosit prima. Disperat, Clement nu a putut să-și calce cuvântul. Ana a fost zidită în temelia turnului. Conform legendei, zidul a stat. Și de atunci, în anumite nopți, se aude plânsul slab al unei femei tinere de undeva din pietrele cetății.
Legenda nu are bază documentară (cetatea a fost construită gradual, peste mai multe generații, nu de un singur meșter), dar e parte vie a folclorului hunedorean. Localnicii o spun cu seriozitate.
Mărturii ale ghizilor moderni
Ghizii care lucrează la cetate (e accesibilă liber, dar Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva organizează tururi tematice) raportează:
- Mirosul de pulbere arsă — neaștărneare, intens, apărut brusc lângă fundațiile vechiului turn al pulberii (locul exploziei din 1849), când nu există nicio sursă
- Voci masculine, slabe, în limba germană sau maghiară (limbile soldaților din 1849), purtate de vânt
- Plâns slab de femeie — interpretat ca fiind „Ana zidită”, auzit mai ales toamna
- Sentimente bruște de panică sau apăsare în zona fundației turnului explodat
- Animalele de pază (câinii de la baza dealului) urlă fără motiv noaptea spre cetate
„Sunt ghid din 2009. Am dus mii de oameni pe cetate. De multe ori, fără să mă întrebe nimeni, copiii — și mai ales fetițele între 5 și 9 ani — încep să plângă fără motiv lângă fundația turnului dinamitat. Plâng tare, neconsolat. După ce le mut din loc, se opresc imediat. Asta nu se întâmplă în rest. Doar acolo.” — ghid intervievat pentru un articol în Adevărul, 2016
Magna Curia — completarea istoriei
La baza dealului se află Castelul Magna Curia, reședința principilor Transilvaniei (sec. XVI-XVII), care găzduiește astăzi Muzeul Civilizației Dacice și Romane. Castelul în sine nu e bântuit, dar oferă context istoric foarte bun pentru cetate — recomandat de vizitat înainte de urcare.
Cum vizitezi
- Acces: liber, cetatea e accesibilă oricui
- Telecabină modernă: ~10 lei dus-întors, funcționează martie-noiembrie, 9:30-19:00
- Pe jos: ~30-40 min, pe poteci marcate care încep de la Magna Curia
- Cel mai bun moment: apus de soare, primăvara sau toamna — panorama orașului și munților e spectaculoasă
- NU urca în furtună sau pe vânt puternic — vârful e expus, riscul de fulger e real
- Atenție copii mici: ruinele au pereți deschiși, prăpastii — supraveghează
Sfat de la cineva care a fost
Cetatea Devei nu e cel mai cunoscut „loc bântuit” din România, dar e poate cel mai onest. Aici a murit lume reală — 50 de soldați într-o secundă. Aici, conform legendei, a fost zidită de vie o tânără. Pietrele au memorie.
Mergi la apus. Privește spre Munții Apuseni. Lasă pulberea istoriei să se așeze peste tine. Iar dacă auzi un plâns subtil de femeie purtat de vânt — nu fugi. Ascultă. Poate că Ana încă așteaptă să fie scoasă de acolo.