Brăila interbelică era un oraș cosmopolit, cu comunități grecești, turce, evreiești și românești care trăiau în tensiune și armonie alternativă. Jean Troianos, negustor grec de origine, și-a construit casa în centrul orașului la începutul secolului XX, o clădire cu etaj în stil eclectic, cu influențe neoclasice și detalii orientale. Familia sa a prospertat timp de câteva generații, dar tragedia a lovit înainte ca familia să poată pleca — patriarhul a murit în propriul birou în circumstanțe disputate, în ajunul unui proces comercial care l-ar fi ruinat.
Casa a trecut prin mai mulți proprietari după moartea lui Troianos și naționalizare, fiecare cu experiențele sale. Constanta tuturor relatărilor este figura unui bărbat de statură medie, cu mustață și costum de epocă, observat în zona biroului de la etaj — camera care nu s-a mai folosit niciodată cu adevărat după moartea proprietarului original. Silueta apare mai ales spre seară, pentru câteva secunde, și dispare prin perete sau pur și simplu se dizolvă în umbra camerei.
O familie care a locuit în casă în anii `80 descrie o perioadă de activitate intensă: obiecte mutate noaptea, în special hârtii și cărți, ușa biroului care se deschidea singură la ore fixe și un miros de tutun de pipă care apărea periodic deși nimeni din casă nu fuma. Copiii familiei refuzau să doarmă singuri și au descris în mod repetat un „domn bătrân cu mustăți” care stătea pe scaun în birou și îi privea.
Clădirea există și astăzi, parțial renovată, cu destinație mixtă. Cei care lucrează la etaj confirmă că biroul de colț are o atmosferă distinctă față de restul spațiului — o răceală persistentă neexplicată de instalație și o senzație vagă de supraveghere. Niciun angajat nu preferă să rămână singur în acea cameră după orele de program.