Parcul Bazilescu, situat în nordul Bucureștiului în zona cartierului Giulești, este un spațiu verde popular, cu lac artificial și alei frecventate de copii și pensionari. Puțini dintre vizitatorii de zi știu că parcul a fost amenajat în a doua jumătate a secolului XX pe locul a ceea ce fusese, timp de secole, un cimitir de mahala — unul dintre multele cimitire perimetrale ale vechiului București, îngropate sub betonul și gazonul epocii moderne. Osemintele nu au fost strămutate sistematic, cel puțin nu complet, iar amenajarea parcului s-a realizat cu precizii arhivistice minime.
Locuitorii blocurilor care dau spre parc sunt cei mai familiarizați cu fenomenele. Nopțile de miercuri și de vineri — considerate în tradiția ortodoxă ca zile ale morților — sunt descrise ca mai „active”: lumini care se mișcă printre copaci fără sursă identificabilă, sunete de pași pe alee când aceasta este clar goală și silumele observate în jurul lacului care dispar când privești direct spre ele.
Un grup de voluntari care practica investigații paranormale a petrecut trei nopți în parc în 2016, echipați cu camere termice și microfoane direcționale. Au documentat anomalii termice punctuale — zone reci cu diametru de 1–2 metri, care se deplasau lent, fără corelație cu curenții de aer. Pe înregistrările audio au obținut mai multe secvențe cu sunete care depășeau fondul acustic al parcului nocturn, inclusiv ceea ce pare a fi o voce feminină care pronunță un cuvânt neinteligibil.
Angajații de la administrația parcului confirmă că, în mod neoficial, nu stau singuri în parc după lăsarea întunericului, iar câinii dresați pentru patrulare în zona nocturnă refuză sistematic să intre pe aleile din jurul lacului. Primăria Capitalei nu recunoaște oficial istoricul cimiteresc al terenului, deși documentele de arhivă care confirmă existența cimitirului sunt accesibile public la Arhivele Naționale.