La câțiva kilometri vest de București, pe un mic deal de la marginea comunei Chiajna, se înalță ruinele uneia dintre cele mai fascinante și mai misterioase construcții religioase din Ilfov. Mănăstirea Chiajna a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea din inițiativa doamnei Chiajna, fiica lui Mircea Ciobanul, cu o istorie proprie plină de intrigi și violență. Complexul a suferit grave avarii în urma cutremurului din 1838, apoi a fost lovit de trăsnet și parțial incendiat, iar de atunci ruinele sale domină împrejurimile cu o prezență melancolică.
Cel mai cunoscut fenomen asociat mănăstirii este „Călugărul Alb” — o apariție raportată în mod consecvent de peste două secole. Silueta unui călugăr în rasă albă, cu glugă trasă pe față, este văzută deambulând printre ruine la asfinții, îndreptându-se invariabil spre fosta naos, unde astăzi nu există decât pereți crăpați și iarbă. Apariția nu interacționează cu martorii și dispare când aceștia se apropie la mai puțin de zece metri.
O a doua categorie de fenomene implică lumini globulare observate deasupra ruinelor în nopțile cu ceață. Fotografi și jurnaliști care au petrecut nopți la mănăstire descriu bile de lumină albăstruie, de dimensiunile unui pumn, care se deplasează lent la înălțime medie și dispar în pereții de piatră. Un investigator paranormal care a instalat camere cu infraroșu pe o perioadă de o săptămână a documentat șapte astfel de episoade, iar filmările au circulat pe internet, generând dezbateri aprinse între sceptici și cercetători.
Localnicii evită zona pe timp de noapte și spun că animalele din gospodăriile vecine devin neliniștite aproape de miezul nopții, fără cauze aparente. Ruinele sunt monument istoric, dar starea lor de degradare este avansată și accesul este tehnic liber, deși nerecomandat din motive de siguranță structurală. Primăria comunei a discutat de mai multe ori restaurarea, dar proiectele au fost mereu abandonate — unii localnici susțin că muncitorii refuză să lucreze după lăsarea întunericului.