La câțiva kilometri de satul Radovan, în județul Dolj, se întinde o pădure de foioase cu o reputație profund întunecată. Localnicii o numesc „Poiana Fără Urmă” — o zonă din centrul pădurii unde animalele refuză să intre, vegetația crește distorsionat, iar busola se comportă impredictibil. Fenomenul a fost observat și documentat de mai mulți cercetători independenți în ultimele decenii.
Legendele locale vorbesc despre o tragedie din secolul al XIX-lea: un sat întreg ar fi fost decimat de o epidemie după ce locuitorii au defrișat o zonă sacră din pădure, distrugând un cer natural sub care aveau loc, conform tradiției, ritualuri de solstițiu. De atunci, cei care intră în poiană după lăsarea întunericului raportează dezorientare severă, senzația că sunt urmăriți și, uneori, incapacitatea de a găsi ieșirea din pădure timp de ore întregi — chiar și persoane care cunosc bine terenul.
Un incident documentat din 1987 menționează dispariția temporară a unui grup de trei tineri timp de aproximativ opt ore. Aceștia au reapărut la marginea pădurii, incapabili să ofere o explicație coerentă a timpului trecut, cu ceasurile oprite la aceeași oră. Ancheta milițienească de la acel moment a catalogat incidentul drept „dezorientare în spațiu verde”, fără investigație suplimentară.
Investigatorii contemporani au detectat câmpuri electromagnetice anormale în poiană, cu valori de până la patru ori media naturală, fără surse artificiale în proximitate. Ipoteza cel mai des avansată implică o falie geologică subterană care concentrează energia telurică la suprafață, perturbând orientarea și percepția celor prezenți. Indiferent de explicație, pădurea Radovan rămâne unul dintre locurile cel mai consecvent evitate de fauna locală — un indicator comportamental pe care niciun biolog nu l-a explicat satisfăcător.