În orașul industrial Hunedoara, peste râul Zlaște, se ridică una dintre cele mai impresionante fortărețe medievale din Europa de Est: Castelul Corvinilor (sau Castelul Huniazilor). Construit în mare parte de Iancu de Hunedoara în 1446 peste un fort mai vechi din secolul XIV, castelul are cele 42 de camere, 2 terase și 4 turnuri pe care le admiri astăzi.
Dar pentru cei care au lucrat aici — paznici, ghizi, restauratori — castelul nu e doar un monument. E un loc unde se aud lucruri pe care nimeni nu le poate explica.
Istorie pe scurt
Construit între 1440-1446 de Iancu de Hunedoara, guvernator al Transilvaniei și viitorul tată al regelui Matia Corvin al Ungariei, castelul a fost gândit ca fortăreață militară și reședință nobiliară. Stilul este gotic târziu cu adăugiri renascentiste. Sala Cavalerilor (Aula Magna), capela și Turnul Don’t Don’t sunt elementele cele mai vizitate astăzi.
În 1854 castelul a ars într-un incendiu devastator. Restaurarea care a urmat, condusă de arhitectul ungur Ferenc Schulcz, a fost mai romantică decât autentică — multe elemente „medievale” pe care le vezi azi sunt în realitate adăugiri din secolul XIX.
Vlad Țepeș — prizonier 7 ani
Cea mai întunecată perioadă a castelului începe în 1462, când Matia Corvin l-a arestat pe Vlad Țepeș (Vlad al III-lea Dracula), domnul Țării Românești, sub acuzația — controversată — că a colaborat cu turcii. Vlad a fost închis aici, în condiții mult mai bune decât într-o temniță obișnuită, vreme de aproape 7 ani (1462-1469).
În tot acest timp, Vlad a avut acces la biblioteca castelului, la slujba religioasă în capelă și, conform unor cronici, chiar la libertate de mișcare prin curte. Dar a fost prizonier. Mulți cred că o parte din spiritul său a rămas între aceste ziduri.
Restauratorii și ghizii moderni care lucrează noaptea în sala unde se crede că dormea Vlad raportează frecvent scăderi bruște de temperatură, sentimentul unei prezențe care „stă la masă” cu ei, și — cel mai des — sunetul de pași grei pe pietrele coridorului, când nu e nimeni acolo.
Fântâna lui Capistrano — cea mai întunecată legendă
În curtea castelului există o fântână adâncă, săpată în piatră. Inscripția gravată în limba latină pe ghizd spune ceva ca: „Apă ai, dar suflet n-ai”.
Legenda spune că, după un asediu turcesc, Iancu de Hunedoara a luat trei prizonieri turci și le-a promis libertatea dacă vor săpa o fântână prin stânca pe care e construit castelul. Cei trei au săpat 15 ani. Au săpat în roca dură, manuali, cu daltă și ciocan, până când, în sfârșit, au dat de apă.
Când prizonierii au cerut libertatea promisă, Iancu murise între timp. Soția lui — sau, în alte variante, fiul Matia Corvin — le-a refuzat libertatea. Înfuriați, dezamăgiți, sau pur și simplu disperați, prizonierii și-au gravat inscripția înainte de a fi executați.
Mărturiile moderne în jurul fântânii sunt deosebit de constante: turiști care raportează o senzație de tristețe profundă apărută brusc lângă ghizd, copii care plâng fără motiv, și — cel mai bizar — obiecte aruncate în fântână (monede, pixuri) care „dispar” mai repede decât ar trebui, fără ecou.
Turnul Bujdeci — voci de bărbat
În colțul nord-vestic al castelului se află Turnul Bujdeci (numit după un nobil care ar fi fost închis acolo). Personalul care încuie castelul noaptea evită sistematic acest turn după lăsarea întunericului. Mărturii recurente includ:
- Voci de bărbat care rostesc cuvinte neclare, în maghiară sau latină
- Pași care urcă scara când nu e nimeni
- Lumânări care se aprind singure în vitrine sigilate
- Ușa turnului care se închide singură chiar și fără curent
„Lucrez aici de 14 ani. Nu cred în fantome. Dar în Turnul Bujdeci, după ora 7 seara toamna și iarna, nu mai intru singur. Nu pot să-ți explic de ce. Pur și simplu nu mai intru.” — paznic intervievat de Pro TV în 2018
Capela și Sala Cavalerilor
Și aceste două spații sunt menționate frecvent. În capela castelului (sec. XV), restauratorii au raportat că în timpul lucrărilor din 2007-2009 unele frescuri repictate au „transpirat” picături apoase fără sursă identificabilă. În Sala Cavalerilor, turiștii fotografiază uneori orbi luminoase translucide pe pereți — fenomen asociat de credincioși cu prezențe, de sceptici cu particule de praf în lumina flash-ului.
Mărturii bizare ale turiștilor
Pe forumuri și grupuri de pasionați de paranormal, vizitele la Corvinilor produc constant raportări de:
- Fotografii cu siluete umane apărând în imagini făcute în săli goale
- Înregistrări audio cu voci care „răspund” la întrebări puse cu glas tare
- Senzație bruscă de frig localizată într-un singur loc al unei camere
- Copii mici care refuză categoric să intre în anumite încăperi, plângând
Cum vizitezi
Castelul e deschis publicului zilnic, cu program extins vara. Tururile ghidate (~1.5 ore) acoperă majoritatea sălilor accesibile. Vara se organizează spectacole de sunet și lumini, iar la Halloween — petreceri tematice cu actori în costume.
- Bilet: ~30 lei adult, ~15 lei elev/student/pensionar
- Program: 9:00-17:00 vara, 9:00-15:30 iarna
- Sfat: mergi după-amiaza, în timpul săptămânii, când nu e aglomerat — atmosfera reală a castelului se simte mai bine în liniște
- Atenție: nu fotografia cu flash în capelă; e interzis
Castelul Corvinilor nu îți promite fantome. Îți promite, în schimb, atmosfera autentică a unui loc unde s-au întâmplat lucruri serioase — închisori, execuții, asedii, intrigi politice de 500 de ani. Dacă în pietrele unui asemenea loc rămâne ceva, e logic să rămână tocmai aici.