În 1972, fizicienii Russell Targ și Harold Puthoff de la Stanford Research Institute au început unul dintre cele mai controversate și fascinante programe de cercetare din istoria parapsihologiei: studiul vizualizării la distanță (remote viewing). Ceea ce a început ca un experiment academic s-a transformat, în decurs de câțiva ani, într-un program secret finanțat de CIA și utilizat în operațiuni de informații reale.
Cum funcționează vizualizarea la distanță
Remote viewing-ul este o tehnică prin care un subiect antrenat încearcă să perceapă și să descrie un loc, obiect sau eveniment aflat la distanță geografică sau în timp, fără nicio informație prealabilă despre țintă. Subiectul — numit viewer — primește doar un număr aleatoriu de coordonate sau un plic sigilat. Sesiunea este înregistrată, iar descrierile sunt comparate ulterior cu ținta reală de evaluatori oarbi.
Protocolul a evoluat în timp. Cel mai structurat este Controlled Remote Viewing (CRV), dezvoltat de Ingo Swann — un artist și subiect de test remarcabil, care în 1973 a descris cu precizie surprinzătoare inelele planetei Jupiter cu șase ani înainte ca sonda Voyager să le confirme vizual.
Programul STAR GATE
Între 1972 și 1995, guvernul american a finanțat secret cercetarea în remote viewing prin programe succesive: SCANATE, GONDOLA WISH, GRILL FLAME, CENTER LANE, SUN STREAK și, în final, STAR GATE. Bugetul total a depășit 20 de milioane de dolari.
Declasificate parțial în 1995, documentele arată că remote viewing-ul a fost utilizat în operațiuni reale: localizarea unui avion sovietic prăbușit în Africa, identificarea unui submarin sovietic de tip nou, urmărirea unor ostatici în Iran. Raportul final al CIA, realizat de statisticianul Jessica Utts și scepticul Ray Hyman, a concluzionat că efectul statistic există, dar utilitatea operațională rămânea limitată.
Moștenirea programului
Deschiderea arhivelor a produs două efecte contradictorii: a legitimat în ochii publicului existența unor experimente reale și finanțate oficial, dar a și dezamăgit pe cei care sperau la dovezi definitive. Foști participanți la program — Joseph McMoneagle, Paul Smith, Lyn Buchanan — au continuat să practice și să predea tehnica după desființarea STAR GATE, susținând că abilitățile dobândite rămân reale indiferent de contextul instituțional.
Remote viewing-ul rămâne unul dintre cele mai documentate și mai controversate capitole din istoria parapsihologiei — un exemplu rar în care serviciile de informații și cercetarea psi s-au intersectat în mod concret.