Grigori Rasputin a fost un țăran siberian fără educație formală care a ajuns sfătuitorul spiritual al familiei imperiale Romanov și a influențat politica celui mai mare imperiu din lume. Vindecar misterios, vizionar sau șarlatan abil — controversa nu s-a stins nici la un secol după moartea sa.
Țăranul din Siberia care a cucerit curtea imperială
Grigori Efimovici Rasputin (1869–1916) s-a născut într-un sat din Siberia, fiu de țărani. Nu a primit educație sistematică, nu a intrat niciodată într-un seminar teologic oficial și nu a fost niciodată hirotonit preot sau călugăr — deși presa l-a numit mereu „călugărul nebun”.
A petrecut ani în pelerinaje prin Rusia și a vizitat Muntele Athos și Ierusalimul. În acest timp a dobândit o reputație de staretz — bătrân spiritual cu puteri tămăduitoare — prin combinarea cunoașterii populare a plantelor medicinale, a hipnozei și a unei personalități cu impact psihologic extraordinar.
La curtea Romanovilor — misterul hemofilie
Rasputin a intrat în cercul aristocratic al Petersburgului în 1903 și a ajuns la familia imperială în 1905, adus ca ultimă soluție pentru prințul moștenitor Alexei, care suferea de hemofilie — o boală incurabilă în epocă, în care sângele nu coagulează. Alexei suferea crize de hemoragie internă care îl lăsau paralizat de durere.
Ceea ce s-a întâmplat în continuare rămâne neexplicat din perspectivă medicală. De fiecare dată când Rasputin era chemat lângă Alexei în criză, băiatul se ameliora rapid. Țarina Alexandra a căpătat o credință oarbă în puterile sale divine.
Explicațiile propuse pentru efectul terapeutic: hipnoză care reducea anxietatea și implicit tensiunea arterială; aspirina pe care medicii o prescriau de obicei agrava hemoragia (Rasputin interzis-o instinctiv); sau pur și simplu remisii naturale ale bolii coincidente cu vizitele sale.
Influența politică și dușmanii
Confidența pe care o inspira Alexandrei i-a dat o influență enormă: în anii 1915–1916, cu Țarul Nicolae pe front, Rasputin influența decizii de cabinet, demiterea și numirea de miniștri, politica internă a imperiului. Aristocrații și politicienii care îi cereau audiențe la palat treceau prin el. Dușmanii îl acuzau că are o relație amoroasă cu Țarina (acuzație fără dovezi solide, dar perfect plasibilă pentru propaganda epocii).
Asasinarea legendară
În noaptea de 29/30 decembrie 1916, un grup de aristocrați conduși de prințul Felix Yusupov l-a atras pe Rasputin la palatul Yusupov și l-a otrăvit cu cianură. Conform legendei, otrăvit fiind cu o doză letală, Rasputin a continuat să bea vin și să mănânce prăjituri, a supraviețuit mai multor împușcături și a fost în final înecat în râul Neva. Autopsia reală a relevat că a murit prin înec, cu apă în plămâni.
Legenda asasinării a alimentat imaginea unui om cu puteri supranaturale — dar medicii legiști contemporani care au reexaminat dovezile consideră că scenariul lui Yusupov era exagerat sau fabricat.
Moștenirea
Moartea lui Rasputin cu șase luni înaintea Revoluției Bolșevice și a execuției Romanovilor a înrădăcinat în memoria populară ideea că asasinarea sa a fost inutilă și că destinul imperiului era oricum pecetluit. Figura sa continuă să fascineze: zeci de biogafii, filme și seriale au reconstituit viața acestui țăran fără educație care a ajuns să influențeze un imperiu.
