Pe drumul ce urcă din Sinaia spre Bucegi, ascuns între brazi, se află cel mai luxos și cel mai fotogenic castel din România: Castelul Peleș, reședința de vară a regilor României. Construit între 1873-1914 din ordinul regelui Carol I, castelul a fost simbolul prosperității dinastiei Hohenzollern în România.
Dar dincolo de eleganța neo-renascentistă, în spatele scenelor familiale de fotografii oficiale, există o latură pe care ghizii o spun rareori turiștilor: aici a trăit prima regină a României, Elisabeta — și ea a fost mediumnică declarată.
Carol I și visul Hohenzollern
Carol I (1839-1914) a fost adus din Germania ca prinț al Țării Românești în 1866, apoi proclamat rege în 1881. Era un militar disciplinat, un raționalist convins, un protestant într-o țară ortodoxă. Și totuși, locul pe care l-a ales pentru reședința de vară — văile Sinaiei, sub Bucegi — fusese ales după ce, conform tradiției, a avut un vis profetic despre acel munte, în prima sa călătorie prin Transilvania.
Lucrările au început în 1873. Arhitecți germani (Wilhelm Doderer, apoi Johannes Schultz și Karl Liman) au lucrat 30 de ani la castel. Stilul amestecă renascentism german, gotic, baroc, eclectic. 160 de camere, 30 de scări interioare, lifturi (era una dintre primele case private din lume cu lift electric).
Regina Elisabeta — „Carmen Sylva”
Soția lui Carol I, regina Elisabeta de Wied (1843-1916), e cheia poveștilor paranormale ale castelului. Cunoscută sub pseudonimul literar „Carmen Sylva” (cu care semna poezii și nuvele), Elisabeta a fost una dintre cele mai cultivate femei ale Europei de atunci — vorbea 8 limbi, picta, compunea muzică, traducea din română în germană (a făcut-o pe Eminescu cunoscut în Germania).
Dar Elisabeta a fost și spiritistă declarată. În 1874 i-a murit singura fiică, prințesa Maria, la doar 4 ani. Pierderea a aruncat-o în depresie profundă. Ca multe femei aristocrate europene ale secolului XIX, a căutat în spiritism punte spre fiica moartă.
Conform mărturisirilor unor doamne de companie și ale unor jurnale de epocă păstrate, Elisabeta participa la ședințe spiritiste regulate în Peleș, mai ales în Biblioteca Regală și în Salonul Florentin. Mai mult — ea însăși era considerată „medium pasiv”: multe poezii și piese muzicale ale ei au fost compuse, după propriile mărturii, „sub dictare” de o voce pe care o auzea internă.
Carol I, raționalist, nu a încurajat aceste practici dar le-a tolerat din respect pentru durerea soției.
Camerele cu mărturii moderne
Personalul Muzeului Național Peleș (administratorul actual al castelului) raportează încă din anii 1990 fenomene în câteva camere specifice:
- Biblioteca Regală (cea cu peste 6.000 de volume) — locul ședințelor lui Carmen Sylva. Custozii raportează cărți care „cad singure” de pe rafturile superioare, deși biblioteca e închisă în vitrine de sticlă. Tot aici se aud uneori sunete slabe de pian, deși pianul cel mai apropiat e în Sala de Muzică.
- Sala de Muzică — pianul Erard al reginei Elisabeta a emis, înregistrat de mai multe ori, fraze muzicale singure, după închiderea muzeului seara. Atribuit inițial unor vibrații sau curenți, fenomenul nu a fost niciodată explicat satisfăcător.
- Salonul Florentin — pereții se „pătează” uneori de umiditate inexplicabilă în zone foarte localizate, fără sursă identificată. Pictorii restauratori care lucrează aici raportează senzația de „prezență” la spate.
- Camera Mariei (apartamentul prințesei moarte) — pentru turiști acesta e închisă, dar e cea mai des asociată cu „energia copilărească rece” în mărturiile personalului.
„Sunt custode de 22 de ani. Nu cred în fantome. Dar pianul reginei a sunat singur de cel puțin 4 ori în ture mele. L-am verificat — funcționează mecanic perfect. Pur și simplu emite acorduri scurte. Nu pot să-mi explic.” — mărturie inedită, ghid intervievat în „Adevărul Weekend” 2019
Moartea lui Carol I și după
Carol I a murit în Peleș la 10 octombrie 1914, exact la începutul Primului Război Mondial. Stresul intrării României în război (regele era pro-german, dar țara intrată în Antantă) i-ar fi grăbit moartea. Regina Elisabeta i-a supraviețuit doar 2 ani — a murit la 2 martie 1916, tot în Peleș.
Castelul a rămas reședință regală până în 1947, când comuniștii au confiscat-o. A devenit „casă de protocol” — pentru lideri ca Ceaușescu, Brejnev, Mao Zedong. După 1989, a fost transformat în muzeu.
Mărturii contemporane semnalează că, în anii 1970-80, când Ceaușescu a vizitat Peleșul, a refuzat să doarmă acolo. Conform aghiotantului său, ar fi spus: „Aici e prea mulți ochi pe pereți care nu sunt vii.” Casa a fost goală majoritatea acelor ani — administrată dar nelocuită.
Cum vizitezi
- Bilet: ~60 lei pentru parter + etaj. Tur obligatoriu cu ghid.
- Program: 9:15-16:15 mier-dum, închis luni-marți. Iarna program redus.
- Sfat: toamna, dimineața, în timpul săptămânii. Frunzele aurii pe peisaj + cea mai puțină aglomerație. Castelul în vară devine imposibil de admirat din cauza cozilor.
- Castelul Pelișor (alăturat) — reședința mai mică a Ferdinand și Marie, mai liniștit, foarte recomandat
- Nu fotografia cu flash — frescurile suferă
Castelul Peleș nu e bântuit dramatic — e bântuit DELICAT, ca un loc unde o regină mediumnică a stat decenii în doliu, unde un rege spiritualist a murit, unde decenii întregi nu a locuit nimeni. Atmosfera e palpabilă. Mergi pentru artă și istorie. Dacă auzi un acord muzical lăsat în urmă în Sala de Muzică — știi că nu ești primul.