Coranul (în arabă: القرآن, al-Qurʾān — „recitarea”) este cartea sacră a islamului, considerată de cei 1,9 miliarde de musulmani din lume drept cuvântul literal al lui Allah, revelat profetului Mahomed prin intermediul arhanghelului Jibrīl (Gavril) în Arabia secolului al VII-lea. Spre deosebire de Biblie, care a fost scrisă de zeci de autori pe parcursul a 1.500 de ani, Coranul a fost revelat unui singur om, în decurs de 23 de ani (610–632 d.Hr.).
Structura Coranului
Coranul este organizat în 114 sure (capitole), fiecare împărțită în ayat (versete — literal „semne”). Surele nu sunt aranjate cronologic, ci aproximativ în ordinea descrescătoare a lungimii — cu excepția primei sure, Al-Fatiha, care este scurtă și funcționează ca rugăciune introductivă.
| Categorie | Detalii |
|---|---|
| Număr de sure | 114 |
| Număr de versete (ayat) | 6.236 |
| Limbă originală | Arabă clasică (qurʾānică) |
| Perioadă de revelație | 610–632 d.Hr. |
| Sure meccane | ~86 (revelate la Mecca, înainte de hegira din 622) |
| Sure medineze | ~28 (revelate la Medina, după hegira) |
Cum a Fost Compilat Coranul
În timpul vieții profetului Mahomed, revelațiile erau memorizate de adepți (huffaz) și scrise pe diverse suporturi: oase de animale, piele, frunze de palmier. La moartea lui Mahomed (632 d.Hr.), Coranul nu exista ca volum unitar.
Prima compilare a fost realizată sub califul Abu Bakr (632–634 d.Hr.), la inițiativa lui Umar ibn al-Khattab, după bătălia de la Yamama, în care au murit mulți huffaz. Compilarea oficială și canonică a fost realizată sub califul Uthman ibn Affan (644–656 d.Hr.), care a trimis copii ale versiunii autorizate în toate provinciile imperiului și a ordonat distrugerea versiunilor divergente. Această versiune othmaniană este cea folosită astăzi de toți musulmanii din lume.
Temele Principale ale Coranului
- Monoteismul absolut (Tawhid) — unicitatea și incomparabilitatea lui Allah este tema centrală a întregului Coran: „Spune: El este Allah, Unicul” (Sura 112)
- Profeția — Mahomed este ultimul și cel mai mare dintr-un șir de profeți care îi include pe Avraam, Moise și Iisus (toți venerați în islam)
- Judecata de Apoi — descrieri detaliate ale Zilei Judecății, ale Paradisului (Jannah) și ale Iadului (Jahannam)
- Legea islamică (Sharia) — prescripții juridice, morale și rituale (rugăciunea, postul, milostenia, pelerinajul)
- Narațiunile biblice reinterpretate — Adam, Noe, Avraam, Iosif, Moise, Maria, Iisus — toți prezentați din perspectiva islamică
Surele Esențiale ale Coranului
| Sura | Nume | Versete | Semnificație |
|---|---|---|---|
| 1 | Al-Fatiha (Deschizătoarea) | 7 | Rugăciunea fundamentală, recitată de 17 ori pe zi în cele 5 rugăciuni obligatorii |
| 2 | Al-Baqara (Vaca) | 286 | Cea mai lungă sură; conține Ayat al-Kursi (Versetul Tronului), cele mai citate versete din Coran |
| 36 | Ya-Sin | 83 | Numită „inima Coranului”; citită pentru cei pe moarte și la înmormântări |
| 55 | Ar-Rahman (Milostivul) | 78 | Cea mai poetică sură; refrenul „Pe care dintre binefacerile Domnului vostru le tăgăduiți?” apare de 31 de ori |
| 112 | Al-Ikhlas (Sinceritatea) | 4 | Rezumatul monoteismului islamic; echivalează o treime din Coran în valoare spirituală, potrivit hadithului |
Coranul și Știința — Argumente și Dezbateri
Un curent islamic modern — i’jaz ‘ilmi (miracolul științific al Coranului) — susține că textul conține referiri la descoperiri științifice moderne: embriologie, cosmologie, oceanografie. Criticii academici subliniază că aceste interpretări sunt retroactive și forțate. Dezbaterea rămâne deschisă și tensionată.
Coranul face parte din peisajul marilor cărți sacre ale omenirii, alături de Biblie și Cartea Morților Egipteană.
